The tree of life

A symbol that has brought death and raised life through the tumultuous history of mankind.

The tree of life is the metaphoric word for the Holy Cross, the most powerful Christianity symbol of death and resurrection. In ancient times, the Latins used the term “crux” for the cross, and the Greeks “stavros”.

But even before, the cross was used as a sacred symbol connected with supernatural forces.  According to the researchers, the cross had its origin among the Babylonians of ancient Chaldea representing the Tammuz god of fertility embodying the powers for new life. The ancient scientists believed that the earth is the middle of the universe and the four arms of the cross indicated the four cardinal points.

The Elevation of the Holy Cross is one of the Great Feast of the Orthodox church Most people who were born in urban area  know less about folks life and old traditions. So as I am ….. this is why I am glad to share with you a collection of beautiful traditions coming from Romanian folklore.

  • On the day of Elevation of the Holy Cross, Romanian Orthodox church adorns and surrounds with flowers and branches of basil the Cross.  
  • The peasants start harvesting vineyards and feed with grapes berry the sky birds, with the desire to protect the harvest of the next year.  
  • Mugs of milk and honey are given to the poor in the memory of our loved ones who are no longer among us. It is said that the pears picked up today have healing powers. 
  • Do not eat garlic, plums, walnuts and melons today as their core have a similar appearance to a cross.
  • In the villages women throw plums in the washing water to protect their family from evil spirits.
  • Green walnuts are crushed to fall down their bark and people looking to build new fountains, gather hazelnut branches which today are endowed with miraculous powers for finding water springs. 
  • The leaves and flowers of basil, mint, marjoram, and other magical herbs are sanctified in the church to relieve later many pains and diseases.  
  • Fruit growers hang basil bouquets in unfruitful trees to become fruitful next year.  
  • And lastly the belief in fortune…. people makes lucky charms from sanctified small coins and kept them in their wallet with a small cross throughout the year.

 

Advertisements

Cum a fost la pușcărie

Povești din închisoare. La Modelo

Chiar dacă unii nu sunt curioşi să vadă cum e la puşcărie, ..ei bine, eu am fost. În vara aceasta (2017) cea mai veche închisoare catalană şi-a închis porţile pentru deţinuţi şi le-a deschis pentru vizitatori. Turul durează o oră şi reprezintă fără doar şi poate un mod inedit de înţelegere, învăţare şi de experimentare a privării de libertate.

 


Simbol al represiunii politice spaniole unde au fost executaţi peste 1.000 de duşmani franchiști, penitenciarul La Modelo este situat între clădirile rezidențiale ale cartierului L’Esquerra de l’Eixample din Barcelona, nu departe de Gara  Sants, între străzile Rosellón, Provenza, Nicaragua şi Enteça. Intrarea în clădirea impunătoare cu ziduri înalte, învechite de vreme și turnuri de supraveghere austere se face pe o poartă masivă de lemn deasupra cărei este inscripționat “Preventori judicial”
Închisoarea a fost construită în urma cu 113 de ani dupa  modelul introdus spre sfârșitul secolului al XVIII-lea de filozoful și juristul  Jeremy Bentham. Este vorba de o construcție cu arhitectură circulară, denumită Panopticon sau Panopticum care permite supravegherea prizonierilor de către un singur paznic, tot așa cum uriașul cu o suta de ochi, Argus (sau Argos) Panoptes, pus de Hera fiind, o păzea pe frumoasa Io, iubita lui Zeus, transformata chiar de acesta într-o junincă albă, tocmai pentru a adormi vigilența geloasei sale consoarte. Deși este imposibil din punct de vedere fizic ca un singur paznic să observe toate celulele în același timp, faptul că deținuții se știu supravegheați le dă sentimentul unei omniprezențe în mod constant. Oricum conceptul de tip supraveghere totală nu ar trebui să ne mire căci s-a extins astăzi şi în viaţa de zi cu zi, odată cu dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor de supraveghere ubicuă, doar că acum îi zicem glumind Big Brother. Dar să lăsăm divagaţiile despre pierderea libertăţii  într-o societate care se doreşte mai liberala şi mai libertină decât oricare alta şi să ne întoarcem la experienţa La Modelo.

Intrarea este gratuită

După ce primeşti un stick galben pe care il pui în piept, fugi de căldura din curte şi te refugiezi într-o sala care mi s-a părut că seamănă izbitor cu o de sala de aşteptare de clasa a doua din Gara de Nord. Nu peste multe minute ești preluat de doi gardieni și introdus în incinta închisorii. Cu un scârţâit metalic prelung şi plângăcios poarta cu drugi groşi de fier se dă la o parte şi tot aşa se închide în urma ta, iar alta ca o soră geamănă se deschide în faţă. La fel ca deţinuţii rămâi prins într-o colivie de fier. În faţă gratii în spate gratii! Nu ai voie să păşeşti mai departe urmând linia galbenă trasată pe jos, până ce gardienii nu îţi fac semn. Sunt mulţi gardieni ceea ce îţi creează impresia că închisoarea e încă vie. Cei de la posturi par mai serioşi, cei care te conduc mai binevoitori, dar toţi te atenţionează că nu ai voie să îi fotografiezi. După ce treci de cele trei puncte de control, ajungi în corpul central care este centrul principal de supraveghere și inspecție. De aici, din circularul panopticon, pleacă şase galerii cu  celule individuale complet izolate. Fiecare dintre aceste galerii găzduia o tipologie diferită de prizonieri: deținuții primari;  stagiari cu comportament bun;  recidiviști cu comportament adaptat;  deținuți delicvenți cu dificultăți de adaptare;  deținuții care lucrează în închisoare;  deținuți izolați.
Trecând pe lângă încăperile dedicate bibliotecii, cabinetului medical, frizeriei, etc mi-a atras atenția mottoul -In severitate humanitas-. În societatea burgheză a vremii închisoarea nu se dorea să fi altceva decât un mecanism de reintegrare socială. Cu toate acestea timp de decenii nu a fost altceva decât un simbol al represiunii lui Franco în Catalonia. Războiul civil a adus aici peste 12.000 de oameni într-un spațiu creat pentru 900. De-a lungul anilor au fost închiși pe lângă deținuți de drept comun și disidenții politici din timpul dictaturilor  Primo de Rivera și Franco, precum și muncitori, sindicaliști și susținători ai unor greve și mișcări de protest, cum ar fi Săptămâna Tragică (1909), La Canada ( grevă care a reprezentat în 1919 un mare succes al mișcării muncitorești, făcând din Spania prima țara care a adoptat săptămâna de munca de opt ore) sau greva tramvaielor (1951) etc.

Evadarea brutarilor

Zidurile închisorii au fost martore ale multor atrocități comise fie că este vorba de opresiune, nebunie, sinucidere, decese cauzate de supradoze, viol, sadism dar și evadări cea mai recentă fiind cazul brutarilor în 1983. 11 deținuți cu statut privilegiat pentru buna purtare, care lucrau la brutăria închisorii, au evadat săpând un tunel de 6 metri lungime cu ustensilele de gătit pe care le aveau la îndemână. Pământul extras a fost folosit, fie ca un ghips amestecat cu făină la acoperirea pereților cuptorului, fie camuflat între pungile de alimente depozitate în debaraua brutăriei. Tunelul le-a permis accesul la un transformator de electricitate situat într-o cameră în curtea exterioară. Odată ajunși acolo era suficient să se amestece între rudele care vizitează închisoarea și să iasă nestingheriţi pe poarta acesteia. Planul a funcționat perfect până când, chiar la ieșire, un gardian aflat la post a fost surprins să descopere grupul numeros care a părăsit transformatorul, observând urme de sol umed agăţat pe hainele unuia dintre aceştia și evident a dat imediat alarma.

Ușile galbene

Pentru o scurtă trecere în revistă a ceea ce a însemnat La Modelo de-a lungul existenței sale, astăzi una din galeriile închisorii găzduiește o expoziţie intitulată „13 povestiri din La Modelo “. Este vorba despre 13 celule ale unor personaje sau grupuri emblematice din istoria închisorii în relația cu istoria orașului și a țări.  Fiecare este asociat cu o dată, o temă şi un context fie ca e vorba de politicieni, oameni de litere, prelaţi, artişti anarhişti sau chiar delicvenți de drept comun. La Modelo vorbește prin cele 13 povești pentru că nu s-a dorit doar amintirea istoriei unui loc, ci sublinierea ideii că acest loc a fost timp de mulți ani un centru de represiune….
Cele 13 panouri plasate pe ușile vopsite în galben ale  celulelor spun câte ceva despre cei care au trecut prin închisoare,  personalități emblematice, temuți traficanţi de droguri sau chiar oameni anonimi cum a fi un chelner de 24 de ani arestat în 1955 pentru că era bănuit că e homosexual.
Și pentru a reda si mai bine experiența a ceea ce înseamnă cu adevărat viața în închisoare pe una din galerii se aude în permanență un zgomot de fond…același auzit de deținuți zi de zi în închisoare.
După ce faci turul curții interioare, vizita se încheie în locul unde a fost executat Salvador Puig Antich , o figura iconică a mișcării de eliberare catalane, cel care l-a inspirat pe regizorul Manuel Huerga în filmul Salvador din 2006.
Centrul La Modelo și-a încetat definitiv activitatea la 8 iunie 2017, cu o zi înainte de aniversarea a 113 de ani de la inaugurarea și poate fi vizitat până la sfârşitul lunii noiembrie, urmând să fie transformat provizoriu în școală. Dacă cumva sunteți în capitala catalana și aveți chef sa vedeți cum e la închisoare mergeți la La Modelo. E până la urmă o vizită inedită.
Mulţumesc Gabby Segarra pentru ideea de a vizita La Modelo

 

This slideshow requires JavaScript.