O oprire spirituală între Dunăre și mare

Pentru că aveam un drum la Tulcea ne-am gândit că e o ocazie bună să evadăm câteva zile din București.

Era un  început de octombrie, cald, cu mult verde încă, iar toamna parcă a uitat să-și îmbrace haina ruginie. Plecăm de dimineață din București, rezolvăm repede la prefectura din Tulcea și ne îndreptăm apoi către Galați pentru a traversa cu bacul și a lua drumul Focșaniului către Lepșea, acolo unde am planificat să ne oprim vreo două nopți.

Înainte  însă facem un mic ocol pe la Cataloi satul unde a copilărit mama. Ne oprim să văd casa bunici care e în stare bună ….și mă bucur pentru că a încăput pe mâna unor oameni gospodari. În spatele casei curge un râu și se întinde o pădurea rară de foioase. Închid ochii și mă regăsesc în amintiri, într-o vacanță adolescentină, când rătăceam prin pădure și mă întindeam leneș la umbra copacilor, răsfoind “Jocul de-a vacanța” sau căutând noaptea pe cer “Steaua fără nume”. Aveam o predilecție către aceste piese de teatru poate din cauza vârstei sau poate pentru că autorul se născuse nu prea departe în vecinătatea Lipscanilor Brăilei.

A doua oprire a fost una spirituală.

Saon, Cocoș, Celic Dere: centre de spiritualitate dobrogeană. As fi vrut să le văd pe toate trei. Am ales doar mănăstirea Celic Dere cu părere de rău că nu am timpul necesar să le văd și pe celelalte doua, dar cu bucuria de a mă reîntoarce pentru asta pe dealurile Niculițelului, altă dată.

The Blues (2)

Opresc mașina la intrarea în mănăstire lângă o fântână ….e atâta liniște în jur și timpul parcă s-a oprit în loc……Mi-e greu să descriu momentul acela de calm perfect și frumos al naturii. Pot doar să vă spun că mi-a creat o amintire profundă a serenității.

Născută dintr-un vis al unui monah din îndepărtatul Kiev si țesută în legendele și poveştile locului, Mânăstirea Celic Dere (pârâul de oțel) este asemenea unei păsări mari și albe ce se înalță maiestoasă și plină de grație peste culorile unui decor idilic.

Aici pe Pământurile Dobrogei a pășit prima dată apostolul Andrei aducând cu el ortodoxismul. Aici la Celic Dere doua icoane fac minuni. Legende stranii se contopesc cu evlavioșenia odoarelor ortodoxe. Nerosaiskaia este icoana Maicii Domnului de care focul nu s-a atins, deși vâlvătăile necruțătoare au ars din temelii gospodăria în care se afla.Cea de a doua este Icoana Domnului Isus Hristos care se curăță singur și care a fost adusă călugărilor de la Celic Dere acum 200 de ani de un soldat. Acesta le-a spus să o păstreze cu grijă căci atunci când fața Domnului se va lumina complet și va deschide ochii, o mare minune se va întâmpla. Epitaful brodat de Maica Antonia este un alt odor, cel de al treilea la care oamenii se închină și se roagă. As fi vrut să stau mai mult, dar timpul mă presa să nu pierdem bacul.

Și drumul continuă …………………….citește în continuare 

LA LEPȘA ȘI GRESU ÎN INIMA PLAIURILOR MIORITICE

https://pictolandiablog.wordpress.com/2017/02/19/la-lepsa-si-gresu-in-inima-plaiurilor-mioritice/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s