La o vorbă cu pietrele

Unde fugim în weekend

Toată iarna  am zis “nu mai vine  primăvara aia odată!”.  Și ea a sosit diafană, capricioasă și puțin timidă, dar totuși dornică să ne scoată din case. Așa că iată un bun prilej pentru a face un drum nu prea departe de București la Costeștii de Vâlcea, în căutarea  misterioasele pietre vii care fac obiectul unui muzeu în aer liber  cu acces facil din DN67. Desprinse parcă din ezoteric faimoasele pietre numite trovanți, modelate după gustul naturii,  stau rostogolite și împrăștiate așteptînd ploaia ca să mai crească un pic.  Dar oare e posibil ca pietrele să trăiască, să respire, și să crească ? Iată că doi geologii francezi Arnold Rheshar și Pierre Escollet au arătat că pietrele  au un miez energetic, germinează și chiar respiră, mult mai rar însă, o dată la trei zile. Pură speculație sau adevăr stiințific??……..teoria controversată a pietrelor vii, considerată empirică de către majoritatea geologilor este totuși susținută de șamani, hinduși și budiști. Filosofiile și religiile din antichitate admiteau că pietrele au o anume energie , care interferează cu energia umană. Ba mai mult ele te pot proteja, dar trebuie să le mîngâi, să le vorbeși la fel ca și în cazul plantelor.

“Pietrele care cresc după ploaie” sau “pietrele vii” de la Costești , așa cum le numesc localnici, au o istorie foarte veche dar nimeni nu ne poate spune cu certitudine ce sunt și cum au apărut. Teorii, dar și legende sunt multe. Bătrânii locului cred că trovanții sunt păzitorii unor comori, cercetătorii susțin că e  vorba de  agregate minerale apărute în nisipurile unei delte formate în urmă cu milioane de ani, iar iubitorii de stiințifico-fantastic cred că e vorba de origini extraterestre. Oricum ar fi, cert este că  aceste lacrimi impietrite pe obrazul pamântului  sunt impresionante  și efortul  celor care au creat un muzeu în aer liber, aici la Costești, merită răsplătit măcar cu o vizită, care oricum e gratuită.  În România, trovanții se regăsesc în mai multe locuri, pe valea Teiului la Ulmet- comuna Bozioru în m-ții Buzăului, pe dealul Feleacului,- aici cunoscuți sub denumirea de ouăle Feleacului-,  la Remezău în Podișiul Sucevei, la Casolt lângă Agnita, la Husnicioara dar și pe malurile Dunării, în Munții Berzunți, Mezeș, în Podișul Transilvaniei sau pe valea Siretului și a Trotușului.

Cu formele lor ciudate, cilindrice, nodulare, sferoidale și îmbrăcate în culori terne,  trovanții  par niște întelepți încremeniți care poartă înlăuntrul lor toată  istoria și înțelepciunea Universului. Nu cred să existe secrete  pe care stanele astea de piatră  bătrâne de mii de ani să nu le cunoască,  așa că m-am apropiat și le-am întrebat șoptit  cum și cănd s-a format  Pamântul,  dar cerurile ?

20150429_14011620150429_13593020220150429_135220720150429_135051

Advertisements

One thought on “La o vorbă cu pietrele

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s