Morile de vânt de la Kinderdijk

Din ciclul Olanda pe opt roți (o mașina și două biciclete)

Dacă ești la Rotterdam e musai să mergi la Kinderdijk, și nu oricum ci pe două roți, mai ales dacă îți place să pedalezi. Drumul nu e lung. Din orice parte a orașului te-ai afla nu sunt mai mult de 15 km până la terminalul Krimpen aan de Lek unde un feribot te transferă în câteva minute pe partea cealaltă a râului Lek.

Noi am stat în estul Rotterdam-ului lângă parcul urban Kralingse Bos, o adevărată oază de liniște și calm întinsă pe 250 de ha. Jumătate din suprafața parcului este acoperită de pădure și pajiști iar cealaltă jumătate, de lac. De aici drumul a fost mai scurt cu 4 km.

Am plecat de dimineață, după micul dejun, luând-o către sud prin cartierul Prinsenland pe pista roșie special amenajată pentru biciclişti dar și scutere. Toată Olanda e împânzita de o rețea special construită pentru cicliști: fietstraten, străzi de mică viteză optimizate pentru  biciclete, unde cicliștii au prioritate în fața celorlalte mijloace de transport, sau fietssnelwegen,adică cycle highways , pentru drumuri lungi și pedalat rapid. Moda mersului pe bicicletă venită din Anglia și Statele Unite a prins repede în Olanda sfârșitului de secol XIX, așa că până în 1911 olandezii dețineau deja cele mai multe biciclete pe cap de locuitor din toată Europa.

Nu numai că e o placere să mergi cu bicicleta, dar e și foarte civilizat. Drumurile între orașe și sate sunt spectaculoase cu case cochete pline de flori, pavaje curate, copaci umbroși și indiferent spre ce loc te îndrepți nu ai cum să te rătăceşti datorită indicatoarelor speciale pentru cicliști. Și nici nu ai cum să te accidentezi, deoarece majoritatea intersecţiilor cu drumurile auto sunt semaforizate. Atenție însă la scutere care circulă și ele cum spuneam pe pista de bicicletă, cu viteză mai mare însă.

Prin 1940 Prinsenland era un cartier mărginaş împânzit de sere și pășuni. În acel an bombardarea oraşului Rotterdam din 14 mai a fost atât de puternică, încât suflul bombelor, nu numai că a spart geamurile micilor sere de lemn, dar a adus cu el chiar documente ale unor bănci spulberate de explozii. Astăzi vorbim de un cartier cu 8000 de case și blocuri mai înalte sau mai joase în mijlocul căruia se afla bazinul Ringvaartplas și un parc frumos amenajat cu locuri de joacă pentru copii. Aici mai este și un centru de noapte pentru tinerii fără adăpost administrat de Armata Salvării. Drumul cu bicicleta către Kinderdijk continuă spre sud urmând îndeaproape bulevardul Prins Alexanderlaan trece pe sub un alt mare bulevard ce poată numele lui Abram van Rijkevorsel, un politician olandez cunoscut pentru contribuția sa importantă la construcția căii ferate dintre Rotterdam și Germania, și continua pe lângă Algeraweg până la podul peste IJssel. După ce traversați podul pe pista dedicată, fie o luaţi la dreapta către Lekdjik pentru a merge pe chei urmând canalul Bakkerskil, fie drept peste câmpuri pe Tienweig până la feribotul de la Krimpen aan de Lek. Cu 1 euro și jumătate treceți în câteva minute cu tot cu bicicletă și iată-vă ajunși foarte aproape de morile de la Kinderdijk aflate în patrimoniul UNESCO:

Kinderdijk sătucul tradiţional etnografic aflat pe un polder* la confluența râurilor Lek și Noord se traduce Digul copilului. Numele vine de la o legendă populară din zonă care spune că în timpul unei mari inundații oamenii au văzut  plutind pe ape o pisică într-un legăn, care sărea speriată pe marginea acestuia, cînd într-o parte, când  în alta. Spre dimineață când apele s-au mai domolit  și s-au retras nu mică le-a fost mirarea oamenilor  să găseasca în leagănul de lemn  un copilaș care dormea liniștit și a cărui viață a fost salvată cu siguranță de pisică,  în încercarea ei de a păstra echilibrul micii ambarcațiuni improvizate, în apele învolburate.

Pentru că unele părți ale țării se află sub nivelul mării, Olanda are nevoie de un sistem de drenare și control al apei foarte bine pus la punct. În comitatul Alblasserwaard considerat a fi una dintre cele mai frumoase regiuni ale regatului olandez, locul unde se află și Kinderdijk, problemele cu apa au devenit tot mai evidente încă din secolul al XIII-lea. De-alungul timpului au fost săpate canale lungi pentru a scăpa de excesul de apă din poldere. Totuși metoda nu era eficientă pe termen lung, solul deshidratat fiind înghițit mereu de ape. Era nevoie așadar, de o altă metodă de a menține nivelul constant al apei în poldere și de a câștiga cumva controlul asupra apei. Soluția s-a concretizat în morile de vânt care aveau rolul de a pompa apa într-un rezervor până când râul atingea un anume nivel. Unele dintre morile de vânt sunt folosite și astăzi pentru același scop.

Colecția unică de 19 mori de vânt autentice de la Kinderdijk, care datează din secolul al 18 – lea, pare desprinsă parcă dintr-o carte de povești. Cadrul natural al locului te uimeşte pur și simplu prin simplitate și serenitate. E chiar idilic aș spune. Morile de vânt se înalță semeț peste ape ca niște cavaleri cu brațe puternice și domină tot ce mișcă în jur. Vântul foșnește unduind silueta subțire a trestiilor, libelulele, adevăraţi acrobați aerieni,  zumzăie către cer, iar dacă adaugi rațele și gâștele peisajul este complet. Mai departe, pe pajiști, trupurile masive al vacilor răsar din întinsul verde crud, iar casele se întrezăresc aliniate dincolo de canal aducând cu ele un suflu uman peste întinderile zonei. După ce am dat o tură prin împrejurimi, câțiva stropi răzleţi de ploaie ne-au îndemnat să intrăt să vedem cum arată o moară în interior. Dacă plimbare e gratuită, în schimb,  pentru vizitarea morilor, cele care sunt deschise și chiar funcționează, îți trebuie vreo 6 euro de căciulă. Când am ieșit, cerul stătea burzuluit tare, dar nu ne-am speriat și am hotărât să facem un mic detur către debarcader luând-o prin Kinderdijk pe malul râului Noord. Ploaia însă nu ne-a iertat și a tras o răpăiala de vară rece olandeză de ne-a făcut ciuciulete. Cum nu mai era chip să ne mai întoarcem pe bicicletă în Rotterdam așa uzi și puțin înfrigurați și pentru că se făcuse și târziu am luat waterbusul câtre  Rotterdam  (la prima stație Riddekerk schimbi dar nu-i bai că sunt sincronizate- vezi program aici http://wikitravel.org/en/Kinderdijk) cu părere de rău că nu am putut admira apusul în Kinderdijke. Oricum soarele se ascunsese după norii plumburii și nu dădea semne că mai dorește să iasă.  Doar în Rotterdam ne-a mai zâmbit puțin doar atât cât să nu ne lase să răcim.

Olanda este faimoasă pentru morile ei puse în mișcare de mâna nevăzută a zeului Eol. Toate sunt frumoase cu siguranță, dar mie cele de la Kinderdijk,  mi s-au părut de-a dreptul fantastice așa aliniate într-un peisaj salbatic și tăcut. Cuprinse  între cerul albastru și câmpurile pastorale brăzdate de canale,  morile de vânt,  rămân un simbol al puterii omului în încercarea de a supune natura.


*Polderul reprezintă un teren inundabil în regim natural, recuperat prin lucrări de îndiguire și desecare.

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s