Stațiunea Soveja -Între rai și iad

Stațiunea cu cel mai ozonat aer din România

Numai iubirea pentru alţii ne poate învăţa cum să ne iubim pe noi înşine-Simion Mehedințiu, savant, geograf și pedagog creștin, fiu al acestor locuri.

Stațiunea cu cel mai ozonat aer din România este într-o stare jalnică. Drumul între Lepșa și Soveja este aproape impracticabil, așa că dacă vrei să ajungi e musai să te întorci către Focșani, iar la Vidra o faci la stînga către Vizantea, treci peste râul Șușița și o iei din nou la stânga spre Câmpuri unde nu uita să faci un popas la casa lui Moș Ion Roată.

Cunoscută cu 100 de ani în urmă pentru codițiile bio-cilimatice extraordinare,  Soveja de astăzi este cufundată într-un peisaj dezolant al bălăriilor și dărăpănăturilor. Inimile celor care au dragoste de aceste meleaguri de basm lăcrimează când văd ruina, delasarea și indiferența pentru cea mai de preț avuție a noastră: farmecul natural al locului.Săraca  țară bogată.

Ce vizităm la Soveja: Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial, Muzeul de Etnografie, Mănăstirea Soveja ctitorita de Matei Basarab și loc de surghiun pentru Alecu Russo, Schitul Soveja cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Podul General Artur Văitoianu sau ce amai rămas din el, Şipotul lui Bucur – izvor în Dealul Răchitaşului .

Dacă ești iubitor de drumeții oamenii locului te pot îndruma să alegi trasee printre molizi și brazi, mesteceni și fagi către vârful Zboina Neagră sau către Șezătoarea Lupilor. Măi oameni buni ce turism s-ar putea face aici !

Advertisements

La Lepșa și Gresu în inima plaiurilor mioritice

Vrancea  locul unde poposește pentru odihnă Dumnezeu.

Din ciclul Prețuim România

Am plecat  la drum să îmi limpezesc ochii și sufletul, să mă cufund în frumuseța României mele.

Drumul spre Lepșa

După  ce treci de Focșani și Odobești orașul viilor domnești,  începe tărâmul de legenda al Vrancioaiei  cu pășuni , fânețe vii și livezi roditoare.

Drumul cu unduiri legănate te duce către inima țării într-unul dintre cele mai minunate parcuri naturale de la noi: Putna -Vrancea. La intrarea în pasul Tulnici, care face legătura între Moldova și Ardeal dai de țara de obârșie a Mioriției cu plaiuri tihnite, moalcome si pline de verde. Satele se înșiruie cu case micuțe, inconjurate de flori, cu pensiuni dichisite, cu pășuni risipite  printre pâlcuri de păduri de fagi și mai sus de brazi și molid. Pe ici pe colo mai zărești sălașuri cu iz arhaic acoperite cu tradiționalul lemn de tisă, unele părăsite, altele adăpost de vreme rea pentru ciobani și oi.  În aval de confluența Tișiței cu Putna,  te poți bucura de  Cheile Tișiței cu relief spectaculos: versanți abrupți, stînci colțuroase, jgheaburi șerpuite în care apa își croiește drum, și cu o floră și fauna care mie mi s-a părut deosebită.

Lepșa și Greșu  fac parte din arealul vechilor așezări daco-carpatice  în care oamenii, pe vremuri se  îndeletniceau cu tăiatul lemnului și păstoritul. Astăzi însă pe lînga vechile îndeletniciri care asigurau traiul locuitorilor din zonă  au aparut numeroase  pensiuni, case de vacanță și vile care mai de care mai frumoase, care te îmbie să le treci pragul. Ospitalitatea e la ea acasa, iar gazdele sunt dornice să îți facă pe plac pentru a te reîntoarce aici cât mai curând .

Probabil ca aici în Munții Vrancea s-a odihnit pentru o clipa  și Dumnezeu pentru că locul e mirific, cu aer pur ozonat,  peisaje de vis care surprind ochiul la tot pasul, si mai ales cu oameni blânzi și primitori.  În aceste locuri uiți de toate grijile și zbuciumul cotidian și te cufunzi în natura și în legendele locului pentru ca să îți regăsești eul primordial.

♥ La Lepșa și Greșu în inima plaiurilor mioritice, vezi ce poți face în zonă:

Cascada Putna

Manastirea Lepșa

Cheile Tișiței

Păstrăvăria Lepșa

Satele Lepșa și Greșu

Pe urmele genovezilor la Yeni Sale

Enisala singurătatea unei cetăți

“În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână” Geo Bogza

Ruinele cetăţii medievale  Enisala, denumită și Heracleea  se înalță tăcute și singuratice străjuind maiestoase canalele și  întinderile lacurilor de la gurile Dunării: Razim și Babadag. Ca un adevărat cuib de vulturi cocoţat pe un promontoriu  calcaros, cetatea străjuieşte astăzi Dobrogea aşa cum  străjuia și în vechime intersecţia unor importante drumuri de apă și de uscat.

Pe aici ajungeau cândva taridele* genovezilor și caiucele* turceşti și se perindau târgoveţi, osmanlîi și oștenii lui Mircea.

Peisajul de jur împrejur pare desprins din vis, iar vântul te învăluie cu răsuflarea-i caldă . Chiar și în mijloc de octombrie valurile împietrite ale dealurilor  pe care pasc cât îi ziulica de lungă  turme de oi erau încă vezi. Doar pietrele albe ca bulgări de zăpadă străpungeau răzleţ peisajul unui miez de toamnă blând. Iar acolo unde pietrele se aglomerează captă forme și spun povești uitate cu zâne și zmei. La Grota zmeului sau Gura zmeului cum o numesc localnicii auzi parcă vocea pietrelor care povestesc întâmplări uitate cu făpturi  mitice. Eu  m-am  mulţumit să admir grota de la distanță, nu m-am avântat prea departe pe stâncile alunecoase și colțuroase pentru ca nu aveam o panglică roșie care să mă apere de zmeu (așa spun sătenii că-i bine  să ai cu tine ) .

Am părăsit cu părere de rău Yeni Sale cu promisiunea să mă întorc în aceste  locuri și să arunc o privire cu altă ocazie și în satul de pescari cu acelaşi nume de la poalele cetăţii.

*  Taride: corăbii de de lungime redusă care le permiteau genovezilor să acosteze în locuri în care adîncimea apei era redusa.

*Caiuce :galeră turcească fără catarg

Tehnica desenului în pastel

Pastelul ca tehnică

Pastelul – este o tehnică puțin diferită de culorile tradiționle fie că ne referim la acuarele, tempera sau uleiuri, deoarece spre deosebire de acestea nu oferă posibilitatea amestecării nuanțelor pe paletă. Pastelul dur sau uleios nu este altceva decât un pigment pur dispersat în cretă și folosind un liant. Este vorba de un ulei neutru cu mică saturație.

Folosirea pastelurilor chiar dacă pare o tehnică modernă să știți ă se utiliză din cele mai vechi timpuri și mărturie stau picturile rupestre care sunt dovada vie a folosirii  pigmenților uscați pentru trasarea de linii sau desene. Prima mențiune însă a acestei tehnici o face Leonardo da Vinci, iar mai apoi o serie de artiști folosesc pastelul,  începand  cu predecesori picturii pastel ca forma independenta de arta: Federico Barocci (1535-1612), Daniel Dumoustier (1574-1646) și Claude Mellane (1598-1688), și continuând cu nume  mari ale picturii, ca Edgar Degas, Van Gogh sau  Edouard Manet.

Există trei tipuri de pastel: pastelul dur (cretat), pastelul cu ceară și cel uleios (moale). Pasteluri uscate cretate oferă  o acoperire mare, intensitatea culorilor poate varia de la nuanțe blânde la nuanțe vii. Pasteluri grase se pot folosi pentru a trasa straturi succesive în culori bogate.  Eu cred că un pastel uleios de bună de calitate, oferă echilibrul perfect între luminozitatea culorii și textura moale, placută dar vibrantă și poate reda cu multă acuratețe dar și delicatețe un peisaj.

Suprafața de desen
Hartia pentru pastel

Vestea buna este că ai libertate mare în găsirea hârtiei pe care vrei să desenezi. Hartia folosită poate fi colorată sau alba, cu  o suprafață texturata cum este hartie Ingres sau velină hârtia de xerox .  Gama de culoare disponibilă a hârtiei pastel variază de la culorile primare, ocruri, alb sau crem până la negru. O altă hârtie folosită poate fi hârtia aspră pentru acuarelă  care are o grosime de 400gr/mp. Și hîrtia pentru desen de grosime medie oferă o buna soluție pentru că are și un preț bun. Se poate lucra chiar și pe hartie de xerox   velina sau chiar lucioasă. Atenție însă că avînd un granaja mic se poate îndoi sau  șifona cu ușurința atunci cînd o manipulați sau când folosiți  unele tehnici cum ar fi îmbinarea culorii cu ajutorul unei  gume de silicon etc.

 Cartonul pentru pastel

Cartonul  special pentru pastel se distinge printr-o aderență sporită și permite aplicarea în straturi mai groase a culorii. Textura intensă a cartonului poate reduce uneori din nevoia de a fixa desenul cu  un fixativ special.

Tehnica picturală a pastelului este populară chiar și  în  rândul portretiștilor, pentru că îi ajută atât la conceperea și schițarea lucrărilor, cât și la finalizarea acestora. Pastelurile sunt utile mai ales pentru cei pasionați de pictarea peisajelor, deoarece  reprezină  o variantă foarte bună de a surprinde norii, cerul, lumina , natura ….

Daca vă place să desenați încercați să folosiți pastelurile ..precis vă vor atrage prin ușurința de a așeza culoarea pe hartie, prospețime și nuanțe bogate. Spor la lucru!

20170119_142508